Alimentare reglabilă 15V

Cu ajutorul circuitului integrat 324, care conţine patru amplificatoare operaţionale identice şi câteva componente suplimentare, se poate construi cu uşurinţă un alimentator simetric. Montajul prezentat aici dispune în plus de o limitare în curent reglată la 60 mA.

Tensiunea la intrare, de ± 16 V, este puţin cam prea mică pentru a obţine o tensiune maximă de ± 15 V. Din precauţie faţă de valorile limită ale circuitului integrat, această tensiune nu trebuie totuşi depăşită. Valoarea exactă a tensiunii maxime la ieşire depinde de diferenţa dintre caracteristicile nominale şi cele efective. diferenţă ce se datorează procesului de fabricaţie şi diferă de la circuit la circuit; ea este însă în mod normal cu puţin sub ± 15 V. Dioda Zener de 5,6 V asigură tensiunea de referinţă necesară. Tensiunea Zener nu este critică; la tensiuni Zener mai scăzute, şi tensiu­nea la ieşire este mai redusă.

Prin potenţiometrul P1, cu care este reglată tensiunea la iesire, tensiunea de referinţă divi­zată ajunge la intrarea neinversoare a primului amplificator operaţional. Tranzistorul care ur­mează măreşte curentul maxim de ieşire. Am­plificarea globală a amplificatorului operaţional şi a tranzistorului depinde de rezistenţele din ramura de reacţie negativă (22 k şi 10 k). La dimensionarea dată, amplificarea este 3; ten­siunea maximă la ieşire măsoară teoretic 3 x 5,6 V = 16,8 V.

Ceva mai complicată este reglarea tensiunii de ieşire negativă. Intrarea neinversoare a celui de al doilea amplificator operaţional (pinul 3) este legată la punctul de nul prin rezistenţa de 6k8. Amplificatorul operaţional lucrează acum în sensul de a lăsa să devină zero si tensiunea de la intrarea inversoare. Deoarece această intrare este legată printr-o rezistenţă de 10 k la tensiunea de referinţă divizată de P1, tensiunea la ieşire trebuie să fie negativă; în afară de aceasta, ea trebuie să aibă o valoare de trei ori mai mare decât tensiunea disponibilă la curso­rul lui P1. Numai în acest fel tensiunea pozi­tivă de la intrarea inversoare poate fi com­pensată prin rezistenţa de reacţie negativă de 33 k. Asimetriile datorate abaterilor de tolerantă ale rezistenţelor pot fi compensate cu ajutorul potenţiometrului semireglabil P2. Ambele am­plificatoare operaţionale ramase servesc la limi­tarea curentului. Tensiunea de referinţă este reglată după nul atunci când căderea de ten­siune la una din cele două rezistente de 10 W depăşeşte valoarea de 0,6 V. Concomitent se aprinde un LED; el arată că limitarea de curent funcţionează.