Aeroionizator

Pentru reducerea parţială a efectului de poluare a aerului pe care-l respirăm în locuinţe sau birouri, propunem amatorilor construirea unui foarte simplu electroaeroionizator. Faţă de variantele cunoscute, industriale sau manufacturale, acest aparat se compune numai din materiale şi piese recuperate.

După cum se remarcă din figura 1, aeroionizatorul are următoarele componente:

— TR.L=transformator de linii de la televizoarele sovietice („Rubin", „Tertip", „Record" etc.);

— R=minireleu telefonic;

— TV13=diodă redresoare de Înaltă tensiune;

— P=pieptene. metalic sau

— D=antenă speciala de cameră.

CONSTRUCŢIE

Se demontează bobina de joasă tensiune a transformatorului de linii, iar în locul acesteia se bobinează 39 de spire CuEm Φ0,1 mm, izolînd fiecare strat în parte.

Releul trebuie să aibă o masă de vibrare minimă, motiv pentru care se vor demonta eventualele piese suplimentare lăsîndu-se doar trei lamele de contact (ca în figura 1). în poziţia de repaus a minireleului lamelele se vor regla astfel încît distanţa dintre cele două contacte să fie de cea 0,2 mm.

Aparatul propus poate fi utilizat în camerele de locuit, în care caz se va folosi o antenă specială, sau în biroul de lucru, caz în care se va monta în locul antenei de cameră pieptenele metalic (fig. 2).

Antena este formată dintr-un fir de cupru neizolat Φ0,1 mm, separat electric faţă de cuişoarele de prindere în pereţii opuşi ai camerei la h > 2 m, prin cîte o bucată de „aţă" de pescuit

Firul de coborîre este din acelaşi material sau un conductor izolat, la capătul căruia se va monta o banană de antenă radio.

Pieptenele metalic se confecţionează din tablă de alama sau bronz groasă de 1 mm. Forma dinţilor este triunghi isoscel cu baza egală cu a suportului de 10 mm. Vîrfurile dinţilor este absolut necesar a se ascuţi în scopul descărcării mai lesnicioase a înaltei tensiuni (efect corona) în aerul conţinut în încăpere, care are un anumit procentaj de umiditate. Pieptenele nu se vopseşte.

Incinta (cutia) în care se vor monta elementele aeroionizatorului se va construi din materiale electroizolante, ca ebonită, plexigias, pertinax etc., şi va fi prevăzută cu două bucşe pe capacul superior. Forma şi dimensiunile incintei rămîn la latitudinea constructorului.

FUNCŢIONARE SI REGLAJ

După efectuarea legăturilor, verificarea acestora astfel încît să nu existe atingeri (scurgeri) faţă de componentele înaltei tensiuni se va proceda astfel: în locul rezistorului notat cu R* se va lega un potenţiometru cu valoarea de 100 kΩ/0,5 W în serie cu un rezistor de 10 kΩ/1 W, cursorul acestuia aflîndu-se pe valoarea maximă. Se alimentează la reţea montajul, apoi se reglează lent cursorul în sens invers pînă cînd vor apărea vibraţiile releului şi scîntei minime între contactele acestuia. Cu ajutorul unui creion de tensiune, în apropiere şi nu prin atingerea bucşelor, vom constata apariţia curentului de înaltă tensiune pulsatoriu. Măsurată cu un instrument electrostatic, tensiunea înaltă are valoarea de 4 kV.

Stabilirea valorii R* se va' definitiva astfel încît aparatul să funcţioneze stabil în timp, iar scînteile produse de contacte să fie cit mai mici pentru a evita uzura prematură a pastilelor de argint sau platină.

Aeroionizatorul experimentat şi descris mai sus consumă de la reţeaua de 220 V un curent (neglijabil) de 1 mA, iar în secundar un curent de cca 0,01 mA. Minireleul se va închide într-un ecran cu grosimea de cea 1 mm şi eventual protejat fonic cu burete sau catifea.

UTILIZARE

Montat într-o cameră de 16 m2, de preferinţă într-un loc cu circulaţie de aer, aeroionizatorul a modificat într-o oră compoziţia aerului conţinut, îmbogăţindu-l cu ioni negativi şi dînd senzaţia respirării aerului ozonat al munţilor.