Alarma auto cu senzor proximitate

Generalităţi:

Alarma auto prezentata in continuare prezintă avantajul ca previne eventualii răufăcători de existenta sa (prin senzorul de prezenta) si la pătrunderea unui intrus in autoturism anunţă proprietarul (sau vecinii).

Montajul se compune din următoarele module:

a) senzor atingere;

b) bloc alarmare;

c) poarta SAU;

d) sirena.

Funcţionare:

Montajul funcţionează in felul următor: se pune in stare de veghe automat, prin scoaterea cheii din contact, permiţând sa treacă circa 30 de secunde (timp reglabil) pentru a părăsi vehiculul. În momentul atingerii caroseriei, sirena va emite scurt un semnal de avertizare. La deschiderea unei uşi, o noua întârziere de 10 secunde (reglabila) permite dezamorsarea montajului, prin introducerea cheii in contact. Daca nu se introduce cheia, sirena va funcţiona un minut si jumătate. Când aceasta întârziere se scurge, montajul revine la starea de veghe.

Punerea in stare de veghe prin cheia de contact permite ca niciodată sa nu se uite de amorsarea dispozitivului la părăsirea vehiculului, iar necesitatea de a pune "contactul" pentru dezactivarea dispozitivului antifurt, oferă un grad sporit de securitate deoarece chiar un hot experimentat este incapabil de a pune contactul, fără a dispune de cheie, in mai puţin de 10 secunde.

Senzorul de atingere este constituit dintr-un oscilator in 3 puncte (Harley), funcţionând ca releu capacitiv. Când la capacitatea condensatorului C₁ nu se adaugă o capacitate parazita (determinata de atingerea caroseriei cu mana), amplitudinea tensiunii oscilatorului si curentul de colector al tranzistorului T₁ au valoare maxima. Curentul de colector al tranzistorului T₁ provoacă o creştere a polarizării bazei tranzistorului T₂, ceea ce duce la deschiderea lui si la aprinderea LED-ului din circuitul colectorului.

Când la capacitatea condensatorului C₁ se adaugă o capacitate parazita determinata de apropierea la mica distanta a unei persoane de caroseria maşinii (sau atingerea ei cu mana), se produce amortizarea oscilatorului, scăderea curentului de colector al tranzistorului T₁ si in consecinţa, creste potenţialul bazei tranzistorului T₂. În momentul când acest potenţial devine pozitiv in raport cu emitorul, tranzistorul T₂ se închide si LED-ul se stinge. Tranzistorul T₁ va trebui sa aibă un factor de amplificare b mai mare de 20 si limita de amplificare in frecventa peste 500kHz.

Bobina oscilatorului se va realiza pe o carcasa cu miez de ferita ce va avea diametrul de 8-12 mm. Conductorul de bobinaj este CuEm cu diametrul de 0,2 mm. Secţiunea A-B a bobinei cuprinde 100 spire, iar secţiunea B-C, 50 spire, ambele înfăşurări fiind executate in sistem "mosor".

Semireglabilele S₁ si S₂ au o poziţie critica, determinând corecta funcţionare si stabilitatea senzorului.

Porţile logice NAND (trigger Schmitt) alcătuiesc un monostabil declanşat pe front negativ. Durata impulsului la ieşire este determinata de condensatorul C₅ si semireglabilul S₃. Este recomandabil ca durata de avertizare la atingere sa fie scurta, sub 1 secunda, pentru a nu deveni stresanta pentru proprietar si vecini (deoarece exista posibilitatea ca in senzorul sa fie activat si de câini si pisici).

Ieşirea monostabilului este conectata cu o poarta SAU (realizata din diode), care activează sirena.

Blocul de alarmare se bazează pe 2 monostabile realizate cu ajutorul unor triggere Schmitt integrate intr-o singura capsula CMOS. Primul monostabil (realizat cu porţile P₅ si P₆) generează timpul care se stabileşte pentru dezamorsarea antifurtului după deschiderea unei uşi. Timpul este dependent de condensatorul C₈ si semireglabilul S₅. Cel de-al doilea monostabil fixează timpul de funcţionare a sirenei (dependent de condensatorul C₁₀ si semireglabilul S₆).

Timpul necesar pentru părăsirea autovehiculului este fixat de condensatorul C₆ si semireglabilul S₄, care menţin monostabilii blocaţi (inclusiv pe cel al senzorului de atingere), cat timp C₆ nu este încărcat la o tensiune suficienta.

Blocul de alarmare este conectat la poarta logica SAU.

Poarta logica SAU este realizata cu diode. Ea permite activarea sirenei la aplicarea cel puţin a unui semnal "1" logic la intrarea sa: senzor atingere, bloc alarmare sau contact la portbagaj sau compartimentul motorului.

Sirena este realizata cu doua oscilatoare (porţile P₃ si P₄). Primul oscilator este de frecventa audio ridicata (dependenta de condensatorul C₁₁ si semireglabilul S₇) si este activ doar daca poarta SAU are ieşire "1" logic. Al doilea oscilator are frecventa joasa (impulsuri), care este dependenta de condensatorul C₁₂ si semireglabilul S₈.

Sirena mai este prevăzută si cu semireglabilul S₉, care permite reglajul intensităţii sunetului de alarmare.

CONCLUZII

Alarma auto prezentata poate fi îmbunătăţită prin înlocuirea contactului de la cheie cu un cifru electronic. Senzorul de prezenta poate fi utilizat si alta varianta de alarma auto care acţionează instantaneu la deschiderea uşilor sau capotelor prevăzuta cu telecomandă de activare/dezactivare.