Amplificator de telefon

Deoarece la o instalaţie telefonică la domiciliu, spre deosebire de reţeaua telefonică natională, sunt permise legături galvanice, se poate construi foarte simplu un amplificator pentru redarea convorbirilor. În acest caz nu este necesară o preluare inductivă a semnalului, asfel încât sensibilitatea la perturbaţii este foarte redusă. Figura prezintă montajul unui amplificator care poate fi conectat la orice instalaţie telefonică particulară. La bornele de intrare A şi B se regăseşte semnalul de joasă frecvenţă preluat de la capsula telefonică respectivă. Deoarece montajul este alimentat de la o baterie proprie, polaritatea legăturii nu are nici o importanţă. Mai mult, separarea galvanică a difuzorului faţă de reţeaua telefonică se realizează deja, la cele mai multe aparate, prin transformatorul înglobat în receptor. P1 serveşte la reglarea volumului sonor. Eventual, poate fi utilizat şi un potentiometru logaritmic de 10 k sau 47 k. Pentru tranzistoarele etajului final, cel mai bine se pretează tipurile BC 160 şi BC 140; chiar şi un tranzistor 2N1613 sau 2N2905 oferă rezultate mulţumitoare. Impedanţa difuzorului poate fi de 4 W sau 8 W iar puterea de minimum 250 mW. Deoarece la instalaţiile telefonice se cere mai puţin o redare HiFi cât mai degrabă o inteligibilitate bună micile distorsiuni generate de tranzistoarele finale nu au nici o importanţă. De aceea, curentul de repaus al etajului final poate avea o valoare minimă. Dacă se doreşte o calitate superioară a redării, atunci RS poate fi înlocuit cu un semireglabil de 100 W, cu ajutorul căruia curentul de repaus ce trece prin T3/T4 poate fi reglat la circa 10 mA. Fără semnal de intrare, curentul absorbit de montaj este de circa 30 mA.