Circuit de eșantionare
Montajul face vizibile, pe ecranul unui osciloscop
de 100 kHz, semnale periodice cu o frecvență cu mult mai mare. Montajul circuitului
de esantionare realizat cu tranzistoarele FET T6 și T7 poate fi considerat ca
un mixer, care fumizează un semnal de tact cu potențial zero la fiecare
multiplu al frecventei produse de oscilatorul realizat cu tranzistorul Tl.
Atunci când trebuie făcut vizibil un semnal de 30
MHz, care conține și o a doua și o a treia
armonică, se reglează frecvența oscilatorului cu
C1, astfel încât pe osciloscop apare o frecventă de diferentă de 10 kHz.
Cea de a doua armonică fumizează o frecventă de diferentă de 20 kHz, cea de
a treia o frecvență de diferență de 30 kHz. În situația în care caracteristica
de frecventă a circuitului de esantionare este liniară în intervalul 30 MHz
ž 90 MHz,
atunci forma semnalului de 30 MHz este transpusă într-un semnal de 10 kHz.
Tranzistoarele T2
ž
T5 servesc la producerea unui impuls suficient de rapid. Montajul amplifică
de circa 20 de ori, astfel încât pot fi făcute vizibile și semnale mici de
intrare. Tensiunea de intrare nu trebuie să depășească 30 mVef.
Montajul
prezintă, desigur, două dezavantaje: primul - frecvența măsurată este
necunoscută, deoarece circuitul de eșantionare are aceeași comportare față
de oricare armonică a oscilatorului; al doilea - pot apărea dificultăti
atunci când semnalul de măsurat nu este suficient de stabil, deoarece
instabilitatea este relativ mai mare prin mixaj.