Cronometru pentru fiert ouă

Cu doar câteva componente poate fi con­struit un ceas foarte bun pentru a cronometra fier­tul ouălor. Timpul necesar de fierbere, în funcţie de mărimea oului şi tăria sa, poate fi reglat foarte precis de către „ceasul calculator". Necesarul de spatiu pentru partea electronică este atât de redus, încât placa poate fi introdusă cu uşu­rinţă într-o cutie de chibrituri. Gama ceasurilor pentru fiert ouă existente în comerţ se întinde de la clepsidre până la ceasurile de lux. Cele mai multe dintre aceste ceasuri emit un semnal acustic după un anume timp, anunţând terminarea timpului de fier­bere. Faţă de aceste ceasuri, cu aparatul descris aici se poate regla independent timpul de fier­bere în functie de mărimea si tăria oului.

Ceasul poate fi pornit cu ajutorul unui co­mutator tip senzor, un LED indicând funcţio­narea acestuia. După câteva minute, un semnal ne anunţă sfârsitul timpului de fierbere. Deoa­rece aparatul se? deconectează automat, un comu­tator mecanic ar fi de prisos.

Montajul (fig. 1) poate fi descompus în două grupe de funcţii: un releu de timp constituit din tranzistoarele T1 ? T4 şi o parte de alarmă, constând din tranzistoarele T5 = T7.

La atingerea senzorului, baza tranzistorului T3 este adusă la un potential pozitiv prin rezistenţa pielii; joctiunea colector-emitor devi­ne conductoare. Cu excepţia unei tensiuni rezi­duale mici între colectorul si emitorul acestui tranzistor, baza lui T4 se găseste, prin rezis­tenţa Rl, la potentialul masei.În acest mod trece si acest tranzistor în stare de conductie aplicând un potenţial pozitiv la colectonil tran­zistorului T2, astfel încât începe să lumineze şi LED-ul D l. În timp ce tranzistorul T4 comută, la colec­torul lui apare un salt de tensiune pozitiv care co­mută tranzistorul T1 prin elementul diferenţial R2, C1. Condensatorul C2 poate fi încărcat acum, în perioada impulsului diferenţial, prin joncţiu­nea colector-emitor aflată în stare de conductie.

După terminarea acestui impuls, tranzisto­rul T1 se blochează, iar condensatorul C2 în­carcă negativ baza lui T2, care se blochează. Acum, prin rezistenţa R3 şi potenţiometrul P1, condensatorul C2 este descărcat lent.

Tranzistorul T2 conduce imediat ce tensiu­nea pe baza sa devine mai pozitivă decât tensiunea din baza tranzistorului T3 reglată cu potenţiometrele P2 şi P3. În acest moment tranzistorul T3 se blochează. Tranzistorul T4 primeşte şi el o tensiune mai pozitivă la bază şi se blochează. Acum condensatorul C4 se încar­că prin rezistenţele R1, R9, iar LED-ul D1, polarizat în sens direct, luminează. În această perioadă tranzistorul T5 este în stare de con­ducţie şi comandă multivibratorul construit cu tranzistoarele T6, T7.

Cu cât condensatorul C4 se încarcă mai mult, cu atât devine mai pozitivă baza lui T5. La o anumită tensiune, acest tranzistor se blo­chează iar multivibratorul se opreste. Montajul s-a deconectat singur. Bateria trebuie acum să fumizeze doar curentul rezidual al tranzistoru­lui, care aste neglijabil de mic.

Rolul diodei D2 este ca, la acţionarea sen­zorului, să descarce pe cât posibil mai repede condensatorul C4 prin jonctiunea colector-emi­tor a tranzistorului T4.

Cu potenţiometrul P2 se reglează timpul de fierbere corespunzător tăriei oului. În poziţia A a cursorului, declansarea semnalului are loc mult mai târziu, ouăle fiind fierte tari. În po­ziţia B a cursorului, tăria ouălor este medie, iar în poziţia C ouăle sunt fierte moi.

Pentru reglarea timpului de fierbere în func­ţie de mărimea oului, se foloseşte potentiome­trul P3. Pozitia 1 a cursorului corespunde pen­tru ouăle mari, iar poziţia 3 pentru cele mici.

Poziţiile 2 si B corespund poziţiilor meca­nice mijlocii ale potenţiometrelor.

Se aduc potentiometrele P2 şi P3 în pozitia mijlocie. Cu ajutorul potenţiometrului P1, tim­pul de fierbere trebuie astfel reglat, încât un ou mijlociu să fie semitare (cleios). Aparatul poa­te fi reglat pentru toate mărimile şi toate cali­tătile ouălor.