Diapazon electronic

Prețurile mari ce trebuie plătite în prezent pentru acordarea unui pian au determinat pe mulți dintre posesorii acestora să încerce sin­guri acordarea propriului instrument, lucru ce nu este întotdeauna ușor de realizat. Acordarea pianului este o știință în sine, deoarece ea pre­tinde înainte de toate un simț muzical pe care mulți nu îl au. Cine nu este dotat cu instru­mente auxiliare, poate da greș în această încer­care. În continuare prezentăm un astfel de instrument, un diapazon electronic.

Montajul descris este compus dintr-un osci­lator cu cristal de cuarț și un divizor progra­mabil, cu ajutorul cărora, din frecvența fixă de 6364068 Hz, sunt generate tonurile dorite. Ra­poartele de divizare programate cu matricea de diode se găsesc între 3616 și 6826 (vezi tabe­lul). După divizare, tonurile generate suferă o atenuare de cel mult 0,006 %. Ca valoare de referință este preferabilă o putere a lui 10. Prin compararea sunetelor (de la diapazon și de la pian) se stabilește dacă sunetul în discuție este corect acordat. Un sunet acordat al pianului (sau, al unei orgi electronice) se suprapune clar peste „sunetul normal", producând fenomenul de „bătaie". Problema constă acum în a regla în așa fel sunetul cu cheia de acord, încât „bătăile" să ajungă la un minim sau chiar să dispară.

Tabelul ne dă o privire de ansamblu asupra corelației între rapoartele de divizare și frec­ventele rezultante ale celei mai înalte octave reglabile. Montajul cuprinde în total patru octave. Prin schimbarea programării, cu o altă frecventă a cristalului de cuart si cu o serie de etaje de divizare sau cu o matrice separată, se mai pot obține încă două octave suplimentare. Un divizor suplimentar (prin doi) este conectat la pinul 1 al lui IC4; pentru aceasta se pretează de exemplu un multivibrator bistabil 7473. Ca­blajul conține toate circuitele integrate ale mon­tajului, împreună cu elementele discrete, până la matricea de diode, care trebuie realizată pe placa matrice.

Condensatorul C1 se montează lângă difuzor.