Economizor baterii

Amplificatoarele de audiofrecvenţă cu care sunt echipate radioreceptoarele portabile sunt construite după scheme electrice aproximativ identice; diferenţele constatate între tipurile constructive constau doar în valorile nominale ale componentelor utilizate.

Pe măsură ce bateria de alimentare se descarcă, rezistenţa internă a acesteia creşte, provocând reducerea tensiunii furnizate la borne, cu atât mai pronunţată cu cât curentul solicitat de radioreceptor este mai mare.

Experimental s-a stabilit că, prin reducerea la jumătate a tensiunii nominale necesare unui radioreceptor, curentul de repaus al etajului final (cel mai serios consumator de energie din receptor) se reduce la 1/4 ÷ 1/6 din valoarea nominală. Tranzistoarele din componenţa etajului, lucrând în porţiunea neliniară a caracteristicii, în funcţie de „adâncimea" modulaţiei, favorizează sporirea coeficientului de distorsiuni neliniare, manifestate prin „răguşeală", „gâjâială" sau „şuşoteală".

În figura 1a este prezentată schema electrică a etajului preamplificator de audiofrecvenţă, care succede circuitul detector echipat cu dioda Dd. înlocuind rezistenţa Rc, de sarcină a acestui etaj, cu stabilizatorul de curent realizat cu tranzistorul T1 şi cele câteva componente indicate în figura 1b, reprezentând sarcina dinamică a etajului, prin reducerea tensiunii de alimentare a radioreceptorului la jumătate în raport cu valoarea nominală, curentul de repaus al etajului final se reduce doar de 1,5 ori faţă de valoarea nominală, permiţând astfel funcţionarea satisfăcătoare a receptorului, chiar şi în cazul uzurii pronunţate a surselor de alimentare. Volumul audiţiei se reduce în aceeaşi măsură, însă audiţia rămâne inteligibilă.

Tranzistorul T1 este de acelaşi tip cu tranzistorul Tp; din rezistenţa semireglabilă R2 se ajustează curentul de polarizare a bazei, căutându-se menţinerea curentului de repaus din circuitul etajului următor. Dacă acesta este cuplat galvanic, procedeul asigură rezultate optime.

Pentru preîntâmpinarea amorsării oscilaţiilor parazite prin bucla de reacţie pozitivă închisă de rezistenţa internă sporită a sursei de alimentare uzate, în derivaţie pe aceasta se conectează condensatorul electrolitic C2 de capacitate mare.

La montajele echipate cu tranzistoare npn se inversează dioda D1 şi condensatoarele.

Pentru economisirea bateriei 3—R—12, utilizată în lanterne pentru iluminat, este recomandat montajul din figura 2a.

Multivibratorul realizat cu 3 din cele 4 elemente incluse în componenţa circuitului integrat CDB400E (4011) generează unde dreptunghiulare cu frecvenţa de 100 ÷ 200 Hz, al căror raport semnal/pauză poate fi reglat din potenţiometrul R6 între 1,05 şi 10.

întrerupătorul T1 este cel existent în lanternă şi funcţionează când economizorul nu este conectat. Pentru utilizarea unei lămpi cu putere disipată sporită se recomandă intercalarea tranzistorului T3 conform schemei electrice din figura 2b.

Montajul similar echipat cu tranzistoare cu germaniu, a cărui schemă electrică este prezentată în figura 3, funcţionează ia tensiuni cuprinse între 3 şi 6 V ale sursei electrice de alimentare, puţind fi utilizat în lanternele echipate cu două baterii de tip R6.