Gen. MOS de semnale sonore

Din cauza răspândirii tot mai mari a asa-ziselor „interfoane pentru copii", care lucrează cu ajutorul receptoarelor radio, devine tot mai dificilă depistarea propriei frecvenţe la receptor. Un mijloc relativ la îndemână de „recunoaştere a emiţătorului" este instalarea unei sonerii în camera copilului. Deoarece însă si alte persoane ajung la această idee, solutia nu mai este eficientă. O altă rezolvare economică este prezentată în schema alăturată. Montajul produce un sunet ajutător; el poate fi legat cu intrarea de joasă frecvenţă a interfonului pentru copii. Oscilatorul care produce sunetul ajutător, a cărui frecvenţă este de circa 400 Hz, constă din portile N1 şi N2. Frecvenţa poate fi modificată în modul cel mai simplu prin mărirea sau micsorarea lui C2 sau C3. , Prin adăugarea oscilatorului ceas constituit din porţile N3 şi N4, oscilatorul aparatului nu se mai aude continuu. Perioadele acestui oscilator rnăsoară 0,55 s şi 1 s, iar frecvenţa lui este de aproximativ 0,7 Hz. Montajul emite semnale sonore în acest ritm, semnale care durează circa 0,55 s. Aceste valori pot fi variate prin modificarea capacităţilor condensatoarelor CS, respectiv C4; prin capacităţi mai mari se obţin impulsuri mai lungi. Valorile rezistentelor R2 ¸ R5 nu trebuie alese mai mici, deoarece în acest caz cresc pierderile de putere în montaj. Tensiunea de alimentare poate fi cuprinsă între 3 V şi 1S V. Montajul, la 1S V, absoarbe mai putin de 600 mA. Cu ajutorul potenţiometrului P1, amplitudinea sunetului ajutător poate fi reglată la o valoare mai redusă, dar încă uşor audibilă. R 1 serveşte ca rezistenţă de decuplare între oscilatorul de sunet si emitător. În functie de schema emitătorului, R1 poate fi ales mai mare sau mai mic. Atentie: domeniul de valabilitate a dispozitiilor legale şi poştale pentru procurarea, construirea şi funcţionarea aparatelor de transmisie radio se extinde asupra „interfoanelor pentru copii", dar nu şi a radioreceptoarelor de legătură cu semnale sonore de joasă tensiune.