Indicator pt. polaritate diode

Găsim adeseori în cutia cu piese vechi, diode a căror polaritate nu mai poate fi deter­minată clar. Dacă se doreste utilizarea într-un montaj a unei astfel de diode, trebuie stabilită polaritatea corectă, prin măsurare. Totuși nu numai diodele vechi, ci și tipurile fabricate re­cent mai prezintă din când în când greșeli de marcare a polarității. Inelul polarității, care în mod normal marchează catodul, este imprimat la acestea la capătul celălalt, adică anodul este marcat, prin inel, drept catod.

Un tester simplu pentru polaritate poate fi construit cu un transformator de sonerie, 2 dio­de, 2 condensatoare electrolitice, o rezistență și un LED. Tensiunea secundară a transforma­torului este redresată cu diodele D1 si D2 si dublată prin conectarea condensatoarelor C1 și C2. Tensiunea totală disponibilă pe condensa­tor este de circa 24 V la mersul în gol. Dacă se

leagă acum dioda de testat cu punctele A și B, LED-ul luminează atunci când dioda este co­nectată în sensul de conducție (plusul la anod). Dacă se conectează dioda în sens invers, LED­ul trebuie să rămână stins. În acest mod trebuie să reactioneze o diodă bună. Dacă totusi LED­ul luminează slab, acest lucru arată că dioda testată are un curent de pierderi inadmisibil. Intensitatea de iluminare este deci o măsură a curentului de pierderi, care poate măsura câțiva mA in anumite cazuri. Dacă dioda luminează complet și atunci când dioda de testat este co­nectată în sens direct, atunci este clar că aceasta este scurtcircuitată; singura soluție în acest caz este să o aruncăm.

Curentul trebuie limitat în functie de LED, la 20 mA sau la 50 mA. Pentru un LED de 20 mA se utilizează o rezistență de 1k2 iar pentru unul de 50 mA este suficientă o rezistentă de 560 W. `Notă pentru începători:

DUG = Diodă Universală cu Germaniu, de exemplu AAl 12.

DUS = Diodă Universală cu Siliciu, de exem­plu 1N4148.