Neon alimentat la 12V

Lămpile electrice fluorescente, datorită randamentului de conversie energie electrică-radiaţii luminoase mult mai mare decît al lămpilor cu incandescenţă, sînt utilizate din ce în ce mai mult în ultima perioadă, cînd economia de energie este o problemă de actualitate.

Lampa electrică fluorescentă (fig. 1) se compune dintr-un tub de sticlă (1), prevăzut la extremităţi cu cîte doi electrozi care susţin o spirală de wolfram (3) pe care este depusă o cantitate de oxizi alcalino-pămîntoşi ce favorizează emisia termoelectrică a filamentului încălzit la 800—900°C. Interiorul (4) este evacuat de aer, apoi se introduc cîteva miligrame de mercur cu neon la o presiune joasă, care la un impuls de tensiune ridicat realizează amorsarea descărcării. Radiaţiile produse în urma descărcării sînt în cea mai mare parte ultraviolete; convertirea lor în radiaţii vizibile se face prin intermediul unei substanţe fluorescente (2) depuse pe pereţii interiori ai tubului.

Din descriere rezultă condiţiile necesare pentru punerea în funcţiune a lămpii:

a) încălzirea filamentului;

b) asigurarea vîrfului de tensiune pentru amorsare;

c) menţinerea descărcării.

Dacă se asigură un vîrf de tensiune repetitiv suficient de mare, condiţia a) nu mai este obligatorie.

în figura 2 este dată schema electrică de utilizare a lămpii fluorescente alimentată la tensiunea reţelei Ua = 220 Vef, f = 50 Hz. La conectare, tensiunea produce o descărcare între electrozii bimetalici ai starterului S, care, deformîndu-se sub acţiunea căldurii degajate de arcul electric, închid circuitul prin filamente determinînd încălzirea filamentelor. După aproximativ 1 ÷ 2 s electrozii se răcesc şi circuitul filamentelor se întrerupe. Datorită întreruperii circuitului prin filamente are loc variaţia bruscă a curentului prin bobina L, ceea ce determină apariţia la bornele ei a unei tensiuni de autoinducţie care însumată cu tensiunea reţelei determină amorsarea lămpii. După amorsare, tensiunea la bornele lămpii scade, ceea ce împiedică o nouă închidere a contactelor starterului, o parte din tensiune cazînd pe bobină. Factorul de putere al lămpii este inductiv,

, ceea ce determină Umentinere = 110 Vef, f = 50 Hz. Compensarea factorului de putere se poate face prin montarea în paralel a unui condensator, în exploatarea lămpilor electrice fluorescente apar două inconveniente mai importante:

a) datorită frecvenţei mici a reţelei (f = 50 Hz) şi inerţiei mici a lămpii poate apărea efectul de stroboscop;

b) întreruperea unuia dintre filamente face tubul inutilizabil.

în figura 3 este prezentată o schemă de principiu pentru alimentarea lămpilor fluorescente prin intermediul unui convertor c.c.—c.a. întrerupătorul l comandat cu frecvenţa f de blocul de comandă B.C. realizează întreruperea periodică a curentului prin înfăşurarea primară np a transformatorului Tr. Înfăşurare alimentată la tensiunea continuă + E. înfăşurarea secundara nş este conectată pe electrozii lămpii, electrozii din acelaşi capăt fiind scurtcircuitaţi, astfel devenind posibilă şi utilizarea tuburilor cu filamentele întrerupte. Iniţial tubul este blocat, iar pe durata cit întrerupătorul I este închis nu se realizează transfer de energie de la primar la secundar, în momentul deschiderii întrerupătorului l, variaţia curentului prin np produce o tensiune de auto-inducţie Ua ce implică în secundar o tensiune.

Dacă această tensiune este suficient de mare, după cîteva perioade lampa amorsează. O dată amorsat tubul, pe durata închiderii întrerupătorului I va avea loc şi transferul de energie de la primar la secundar, iar 

Pentru o amorsare sigură Ua trebuie să fie mare, ceea ce implică acumularea unei energii electromagnetice mari în înfăşurarea np a transformatorului. Energia electromagnetică într-o bobină este . Utilizînd feritele ca miez pentru transformator obţinem o inductanţă L mare. Pentru înlăturarea efectului stroboscopic interesează frecvenţe de comutaţie cit mai mari. Frecvenţa de comutaţie are ca