Oscilator comandat în tensiune

Figura 1 reprezintă montajul oscilatorului. Circuitul integrat contine două monostabile care pot fi triggerate cu frontul pozitiv al unui impuls. Dacă, de exemplu, Q2 trece din 0 logic în 1 logic, atunci monostabilul MF1 comută în starea instabilă. La ieşirea Q1 exis­tă acum un 0 logic atâta timp cât curentul de colector al lui T1 încarcă condensatorul Cl prin dioda D3. După aceasta, MF1 basculează în starea stabilă şi Q1 triggerează monostabilul MF2 prin intrarea B2. Durata este din nou stabilită de curentul de colector al lui T1 care încarcă pe C2 prin dioda D4. Când MF2 basculează înapoi în starea stabilă, el porneşte monostabilul MF1 prin intrarea B1 şi procesul descris se repetă. Ambele monostabile sunt cuplate astfel încât să constituie un multivibrator monosta­bil, a cărui frecvenţă depinde de curentul de colector al lui T1 si de valoarea condensa­toarelor C1 şi C2. T1 este o sursă de curent co­mandată în tensiune, care este astfel reglată prin rezistenţele R4 şi RS încât în lipsa ten­siunii de comandă la intrarea oscilatorului să oscileze pe o frecventă foarte înaltă. Diodele de decuplare D3 şi D4 sunt necesare pentru ca oscilatorul să oscileze independent.

Valorile admisibile pentru condensatoarele C1 şi C2 sunt cuprinse între 1 nF şi 100 pF. Diodele de protecţie sunt necesare doar la folo­sirea condensatoarelor electrolitice.

Figura 2 reprezintă frecvenţa oscilatorului ca funcţie de tensiunea de comandă (pentru C1 = C2 = 100 nF). Tensiunea de comandă nu ar trebui să fie mai mare de 6 V pentru ca mon­tajul să poată oscila stabil.