Receptor UM

Dorinţa de a construi un receptor miniatură nu este o raritate. În cele ce urmează putem vedea cum poate fi realizat un asemenea montaj, într-un format de mărimea unei cutii ? de chibrituri.

Dimensiunile unui receptor de buzunar UM depind în primul rând de mărimea condensa­torului variabil şi a barei de ferită. Din cauza acestor două părţi constructive, de care nu te poţi lipsi pentru selectarea frecvenţelor, de

cele mai multe ori încercarea de a aduce un asemenea receptor la dimensiunile unei cutii de chibrituri esuează. Deoarece nu se oferă nici o alternativă de rezolvare pentru cele două elemente, s-a ajuns, în acest caz, la utilizarea unui cu totul alt concept. Selectarea frecvenţei este realizată cu un filtru activ RC. Se poate astfel realiza egalizarea frecvenţelor cu aju­torul unui potenţiometru semireglabil. Poten­ţiometrul P1, care determină frecvenţa, este conectat înaintea unei punţi Wien variabile. Aceasta constă din rezistentele R2 = R?l si din condensatoarele Cx. Amplificatorul care urmea­ză, construit cu tranzistoarele T1 = T3, consti­tuie, împreună cu acest circuit pasiv RC, un filtru activ, al cărui factor de calitate poate fi influenţat cu potenţiometrul P2. Pentru a în­cărca cât mai puţin puntea Wien, ar trebui utilizat peritru tranzistorul Tl un tip cu ampli­ficare în curent mare (de exemplu BC 109C).

Dioda cu germaniu D3 demodulează sem­nalul de joasă frecvenţă. Acest semnal ajunge la amplificatonzl de joasă frecvenţă, care constă din tranzistoarele T4, TS şi care, în ciuda mo­dului simplu de constructie, are o amplificare ma­re. Drept difuzor a fost utilizată capsula acustică HM 35, produsă de firma Sennheiser. Această capsulă are, datorită membranei mari, o eficien­ţă mărită; se poate totuşi utiliza orice altă capsu­lă auditivă cu o rezistentă intemă de circa 1 kS2.

În ciuda dimensiunilor reduse si a antenei infime (sârmă argintată de 25 cm lungime), aparatul este capabil să recepţioneze mai mult decât posturile de emisie locale. Pentru aceasta însă, trebuie ţinut cont de faptul că montajul oferă cele mai bune rezultate atunci când este ţinut în mână sau este plasat pe o suprafaţă me­talică. Pentru selectarea emiţătorului, poten­ţiometrul P2 trebuie reglat astfel încât filtnM IF să nu oscileze. În acest fel se asigură cea mai mare sensibilitate şi capacitate de separare.