Repetor pe emitor cu sursa de c.c.

În mod normal, în circuitul repetorului pe emitor se găseşte o rezistenţă Re care, împreu­nă cu tensiunea bazei, determină curentul de emitor Ie. Amplificarea este constant mai mică decât 1; aceasta este cu atât mai apropiată de 1 cu cât este mai mare produsul S*Re. Cu S s-a notat panta, care este aproximativ egală cu 40 Ie. La tensiunea dată a bazei, produsul S*x Re = 40 Ie*x Re stabileşte amplificarea.

Atunci când rezistenta de emitor Re este înlocuită printr-o sursă de curent constant, S poate fi ales independent de Re. Rezistenta Re depinde în acest caz de rezistenţa de sarcină în curent alternativ (AC) a repetorului pe emitor, a cărei valoare este de cele mai multe ori mult mai mare decât valoarea necesară reglării DC în curent continuu. În acest mod se poate rea­liza o amplificare care este foarte apropiată de 1. O asemenea amplificare este necesară pentru anumite circuite cu filtre active.

Mai există un avantaj al folosirii sursei de curent. Distorsiunile pe care le produce un re­petor pe emitor sunt invers proporţionale cu pătratul impedanţei emitorului. Deoarece Re este mult mai mare prin sursa de curent cons­tant, distorsiunile scad în mod corespunzător. Curentul de emitor măsoară circa 2 mA la valoarea dată pentru R3. Valori mai mici pen­tru Re au ca urmare curenti mai mari de emitor.