Sesizor optic

La un circuit de curse modern, cu mai multe piste, este greu de precizat uneori cine este câştigătorul. Pentru rezolvarea acestei pro­bleme, a fost conceput următorul montaj elec­tronic.

Montajul, care este uşor de întretinut, amin­teşte de scheme asemănătoare apărute în nume­re mai vechi ale revistei Elektor.

Cu potenţiometrul P1, care constituie îm­preună cu fotorezistenţa LDR 1 un divizor de tensiune pentru baza tranzistorului T1, se reglea­ză potenţialul bazei în aşa fel încât tranzistorul să nu conducă. Ori de câte ori modelul între­rupe fluxul de lumină, fotorezistenţa devine puternic rezistivă. Ca urmare, tensiunea bazei tranzistorului devine mai mare si tranzistorul trece în starea de conducţie (fig. 1). Prin aceas­ta, pe poarta tiristorului Th1 este aplicat un scurt impuls pozitiv, astfel încât tiristorul se aprinde. Prin rezistenta R3, Th1 şi lampa L1 care acum luminează,? circuitul de curent este închis. Pe R3 apare o cădere de tensiune de circa 1 V care, prin R2, face ca tranzistorul T3 să treacă în stare de conductie. La colectorul lui T3 există acum o tensiune foarte mică de saturaţie, de circa 0,3 V. Acest lucru are ca urmare faptul că tiristorul Th2 nu mai poate fi aprins, deoarece tensiunea pe catod este mai mare decât pe poartă (tensiune de poartă nega­tivă). Aceasta nu are nici o importanţă pentru tiristorul Thl, deoarece acesta, odată aprins, rămâne în stare de conductie.

Pentru a reseta montajul la starea iniţială, se întrerupe tensiunea de alimentare, pentru scurt timp, cu ajutorul comutatorului DR1, astfel încât Thl este stins. După ultima tură de

pistă, aceasţă resetare nu trebuie uitată. Dacă acest lucru se întâmplă mai des, atunci este util să se amplaseze un microîntrerupător sub pistă, în spatele liniei de sosire, care execută resetarea după fiecare tur.

Atunci când sunt disponibile mai mult de două piste, este normal să fie şi mai greu de decis care a fost câştigătorul. În acest caz, mon­tajul poate fi extins uşor, cu un număr cores­punzător de elemente de comutare, încadrate cu linie punctată în fig. 1, conectate în paralel.

Pentru încheiere, încă un sfat: beculeiele şi fotorezistoarele se introduc, de preferinţă, într-o ţeavă de PVC (fig. 2). Astfel, fotorezistoarele vor fi inflaenţate mai puţin de lumina ambien­tală. Tensiunea de alimentare se alege în funcţie de beculete si trebuie să fie cu circa 1 V mai mare decât tensiunea nominală a acestora.