Sirena electronică

O sirenă electronică de dimensiuni reduse şi cu un consum electric mic se poate realiza cu ajutorul unui circuit integrat CMOS de tip MMC4069 de producţie indigenă.

Circuitul MMC4069 conţine şase inversoare, dintre care trei sînt folosite drept oscilator de foarte joasă frecvenţă (1-2 Hz), care comandă în tensiune oscilatorul de audiofrecvenţă realizat cu celelalte trei inversoare.

Oscilatorul de comandă poate să debiteze fie semnal triunghiular, fie dreptunghiular, in funcţie de poziţia comutatorului. K şi de efectul acustic dorit.

Frecvenţa oscilatorului de comandă este dictată de elementele R1 şi C1, iar ş celui de audiofrecvenţă de R3 şi C2. Condensatoarele C1 şi C2 vor ti cu hîrtie sau stirotlex. Tranzistorul T1 realizează adaptarea între cele două oscilatoare.

Semnalul de audiofrecvenţă obţinut este amplificat de tranzistorul T2 care are drept sarcină fie o cască telefonică de 50 Ω, fie un difuzor miniatură de 20 - 100Ω . În cazul în care se doreşte ca nivelul audio să fie mai ridicat; in emitorul lui T2 (în locul lui R5 şi al dituzorului miniatură) se montează primarul unui transtormator de adaptare tip „radioficare", difuzorul de joasă impedanţă fiind legat în secundarul acestuia. În cazul în care montajul urmează să fie folosit pentru obţinerea de semnale audio cu puteri mai mari de 1 W, tranzistorul T2 va ti un Darlington de tipul BD675, cu transformator de ieşire corespunzător dimensionat in emitor.

Montajul se alimentează de la baterii (4,5÷15 V) sau de la un redresor realizat cu un transformator de
sonerie şi o punte redresoare (1PM05, eventual 4x1N4001) şi un condensator de filtraj de 1 000 μF/25 V. Pentru niveluri audio ridicate, sursa de alimentare se va redimensiona corespunzător.

Sirena se pune în funcţiune prin aplicarea tensiunii de alimentare şi poate ti utilizată atît de către modelişti („maşină poliţie"), amatori de divertismente (sonerie uşă, sirenă), cît şi ca avertizare in diverse sectoare de activitate.