Sonorizare

Montajul descris face posibilă sonorizarea unei proiectii de diapozitive la care, în mod obiş­nuit,schimbarea diapozitivelor este initializată printr-o pauză mai lungă a comentariului, cu aju­torul oricărui tip de casetofon sau magnetofon.

La sistemele uzuale, schimbarea diapozi­tivelor este declansată de un sunet pilot. Acest sunet pilot, a cărui frecvenţă este de cele mai multe ori în afara domeniului audibil, este suprapus peste semnalul audio. Un amplificator selectiv filtrează acest sunet care declansează schimbarea diapozitivelor printr-un amplificator de comutare, cu ajutorul unui releu. Montajul descris aici functionează cu totul altfel. De regulă, la sonorizarea proiecţiilor de diapozi­tive, nivelul muzicii de fond este mai mic decât

nivelul comentariului. Atâta timp cât vorbeşte comentatorul, nu este posibilă nici o schim­bare a diapozitivelor. Abia la o pauză în vorbi­re de circa o secundă, montajul este activat si se declanşează schimbarea unui diapozitiv. Prin aceasta, montajul se pretează în special pentru o expunere (conferinţă) sunet - imagine. Dacă trebuie să se realizeze o schimbare de diapo­zitive, este necesar pur si simplu să se reducă nivelul muzicii timp de circa o secundă.

Fig. i prezintă aparatele necesare pentru so­norizarea unei expuneri de diapozitive. Comen­tariul si muzica de fond sunt transmise la un pupitru de mixaj (6) printr-un microfon (4), respectiv un picup (5), Acolo, ele sunt mixate în raportul dorit, cu ajutorul a două potenţio­metre. La ieşirea pupitrului este conectat un magnetofon care înregistrează muzica şi comen­tariul. În paralel cu intrarea acestuia se găseşte generatorul de impulsuri (2) comandat de par­tea vorbită. Atunci când urmează o schimbare de diapozitive, trebuie introdusă în vorbire o pauză de circa o secundă.

La o muzică de fond mai puternică, nu se poate realiza nici un schimb de diapozitive, deoarece este permanent depăşit chiar şi pragul

de reactie la o pauză în vorbirea comentato­rului. Dacă totuşi trebuie să apară urniătorul dia­pozitiv, atunci trebuie redus şi nivelul muzicii de acompaniament, într-o asemenea măsură încât să poată fi generat impulsul de schimbare.

Pentru ca pragul de reacţie al generatorului de impuls .'să fie indicat optic, a fost prevăzut un mic instrument de măsură. Cu acesta poate fi reglat foarte usor nivelul corect la ieşirea pu­pitrului de mixaf .

Aşa cum reiese din fig. 1, diaproiectorul este legat cu generatorul de impulsuri la înre­gistrare. Astfel, comentatorul poate privi diapo­zitivele concomitent cu înregistrarea benzii.

Fig. 2 arată montajul de redare, la care sunt necesare doar magnetofonul (1), generatorul de impulsuri comandat de voce (2) şi proiectorul (3). Banda înregistrată conţine variaţiile de ni­vel pentru schimbarea diapozitivelor. Şi aici se poate obse.rva, pe insirument, schimbarea diapo­zitivelor. Marele avantaj al acestui sistem de sonorizare constă în faptul că schimbarea dia­pozitivelor nu este declansată de un sunet pilot, ci de o oscilatie a nivelului de sunet care coman­dă un generator de impulsuri sensibil.

Fig. 3 arată schema montajului generatoru­lui de impulsuri. Dacă nu există nici semnal sau există doar un semnal mic de joasă frec­venţă pe baza tranzistorului T1, tranzistoarele T1 şi T2 se blochează. Intrările celor două triggere Schmitt N1 şi N2 se găsesc la un potential pozitiv, prin rezistenţele R2 Şi R3, iar iesirile lor sunt în starea „0" logic. Tranzistorul T3 este de asemenea blocat, releul Re decu­plat. Deoarece iesirea portii N1 este în starea „0" logic, condensatorul C3 se încarcă prin re­zistenţele R2 şi R3.

Dacă se aplică o tensiune de joasă frec­venţă tranzistorului T1, el trece în stare de conducţie şi, de asemenea, şi T2. În acest caz ieşirea triggerului Schmitt N1 trece în starea „1" logic, condensatorul C3 se descarcă prin rezistenţa R3 si prin joncţiunea colector-emitor a tranzistorului T2. Releul este încă în stare de repaus.

Atunci când, însă, nivelul tensiunii la intra­rea generatorului de impulsuri coboară timp de circa o secundă sub nivelul sub care reactio­nează montajul, T2 se blochează, ieşirea porţii N1 trece în starea „0" logic şi condensatorul C3 se încarcă prin rezistenţele R2 şi R3. La începe­rea procesului de încărcare, Ia intrarea trigge­rului Schmitt N2 se găseste o tensiune care este mai scăzută decât pragul trigger.

Iesirea acestui inversor este din acest motiv în starea „1" logic si tranzistorul T3 trece în starea de conducţie. Releul Re atrage, şi declan­şează o schimbare de diapozitive. După circa o secundă, tensiunea pe condensatorul C3 atinge pragul trigger al porţii N2 şi releul declanşează din nou. Vârfurile negative de tensiune care iau naştere pe releu sunt limitate de dioda D1.

Modul de funcţionare al montajului poate fi descris succint astfel: dacă tensiunea de joa­să frecventă de la intrarea tranzistorului T1 coboară timp de o secundă sub un prag de reacţie reglabil cu potenţiometrul semireglabil P1, atunci releul anclansează timp de o secun­dă si comandă astfel schimbarea diapozitivelor.

Iniţial se aduc în pozitie de mijloc potenţio­metrele P 1 si P2, iar generatorul de impulsuri se conectează la ieşirea unui magnetofon. Cu ajutorul potenţiometrului Pl se poate regla pra­gul trigger dorit pentru impulsul de schimbare a diapozitivelor.

Instrumentul de măsură (50 = 100 ItA) se etalonează cu potenţiometrul P2 şi se reglează astfel încât schimbarea diapozitivelor să se rea­lizeze în sfertul inferior de scală.

Asa cum se poate vedea în schema mon­tajului, pentru tensiunea de alimentare a releu­lui este prevăzută o bornă de conectare proprie. În acest fel poate fi folosit orice releu cu ten­siunea de lucru până la 30 V. Dacă întâmplător dispunem de un releu de 5 V, atunci borna Re se leagă cu +Ub.