Tester pt. tranzistoare

Posesorii unui aparat de măsurare a frecvenţelor pot, cu ajutorul acestui montaj, să determine factorul de amplificare in curent b al tranzistoarelor pnp şi npn. Descriem în continuare modul de funcţionare a acestui tester.

Dacă S 1 stă în poziţia npn, atunci curentul bazei este dependent de R2 si P1. Factorul de amplificare al tranzistorului de testat T1 de­termină curentul de încărcare iar condensatorul C 1 se încarcă. Ca urmare a tensiunii în creştere pe condensator, creste şi tensiunea pe emitorul lui T2. Această tensiune se aplică la intrarea triggerului Schmitt N1 care, la o anumită tensiune de intrare, îşi modifică starea de comutaţie. Atunci când toate intrările lui N1 sunt în „1" logic, ieşirea este în „0" logic, iar la ieşirea lui N2 se găseşte atunci un „1" logic.

La un „0" la ieşirea lui N1, condensatorul C1 se descarcă prin dioda D1. Tranzistorul T2 se blochează iar tensiunea pe emitorul lui devine zero. Triggerul Schmitt N1 basculează în starea iniţială, astfel încât scurtcircuitarea lui Cl este întreruptă din nou. Concomitent, ieşirea lui N2 trece în starea „0" logic.

De aici rezultă că, la o reglare fixă a curentului bazei, timpul de încărcare a lui C1 şi, cu aceasta, şi frecvenţa semnalului de ieşire sunt dependente de factorul de amplificare al tranzistorului de verificat. Cu potenţiometrul semireglabil P 1 se reglează curentul bazei astfel încât, la un b = 100, frecvenţa de ieşire să fie de 1000 Hz. Frecventa semnalului de ieşire este proporţională cu factorul de amplificare, astfel încât amplificarea în curent β poate fi citită direct. In cazul în care se doreşte sau este necesar, la un factor de amplificare b = 100, testerul poate genera, la alegere, o frecvenţă la ieşire de 100 Hz sau 10 kHz; pentru aceasta, valorile lui R2, P1 şi C 1 trebuie modificate corespunzător.

Curentul de colector maxim al lui T1 mă­soară circa 1,8 mA la P1 = 0 şi la un b = 100 al tranzistorului de verificat.