VU metru

Montajul alăturat reprezintă o aplicaţie practică a amplificatoarelor logaritmice mai precis a variantei cu tranzistor în bucla de reacţie negativă, în configuraţia „transdiodă".  După cum precizam acolo, utilizarea tranzistorului în această manieră permite extinderea considerabilă a gamei de răspuns logaritmic al amplificatorului, proprietate esenţială pentru aplicaţia de faţă. Tranzistorul va fi selecţionat dintre modelele pnp cu siliciu, mică putere (BC177, BC252, BC253 etc.), căutîndu-se un exemplar cu factorul beta cît mai mare, de cel puţin 300.

Ea se compune dintr-un preamplificator liniar de intrare, realizat cu CI (βA741, capsula DIL cu 2x7 pini), în configuraţie inversoare, amplificatorul logaritmic propriu-zis, realizat cu CI2 (acelaşi tip cu CI1) şi celula de stabilizare a tensiunii de alimentare

Montajul se alimentează de preferinţă din sursa de tensiune continuă a amplificatorului (staţiei) la care este cuplat VU-metrul. Această tensiune (orientativ 30 ÷ 40 V) este redusă şi stabilizată la 24 V cu ajutorul celulei D3 — diodă Zener de 24 V, R7 — rezistenţă care se alege în funcţie de U.

Operaţionalele CU—CI2 se alimentează cu sursa unică (nediferenţială) de 24 V, motiv pentru care intrărilor neinversoare (pinii 5) trebuie să li se aplice un „zero fals", obţinut cu cîte un divizor rezistiv (R1— R2, respectiv Rs—Re).

Cîştigul în tensiune al amplificatorului liniar se stabileşte din potenţiometrul P eventual şi prin modificarea valorii lui R3.

Amplificatorul logaritmic are rezistenţa de intrare de 10 ΚΩ (R4), iar bucla sa de reacţie negativă este compusă din grupul D1, C4 (compensaţie în frecvenţă, valoarea tatonată experimental) şi tranzistorul T1, cu baza la zeroul fals de tensiune.

Circuitul de măsurare (afişare) utilizează un miliampermetru c.c. cu 1 mA La cap de scală, care indică, de fapt, diferenţa de tensiune între ieşirea operaţionalului CI2 (după dioda D2) şi zeroul fals. Scala instrumentului va fi gradată echidistant, prin comparaţie, în unităţi logaritmice de nivel (dB).