Yală cu cod

Deschiderea uşilor cu ajutorul combinaţiilor codificate face inutilă purtarea legăturilor de chei. În plus, o cheie poate fi pierdută. O com­binaţie de numere, odată învăţată, nu se mai uită atât de uşor. Cu toate acestea, numărul de cod ar trebui compus din date marcante care pot constitui un ajutor mnemotehnic. Montajul din fig. 2 prezintă o broască cu cod care reacţio­nează la o combinaţie cu trei poziţii. Utilizarea broaştei se abate totuşi de la standardul obişnuit. Este necesară atingerea concomitentă a trei taste cu degetele. Apăsarea unei taste supli­mentare blochează montajul şi împiedică reacţia releului.

Aşa cum reiese din fig. 1, nu există nici o posibilitate de a recunoaşte în ce mod se face acţionarea. De aceea, dar şi datorită marelui număr de combinaţii posibile, este practic im­posibil pentru un străin să poată sparge cifrul.

Pentru exemplificare, să presupunem că avem codul 9-11-4. Atunci când aceşti senzori sunt atinşi concomitent, intrările porţilor logi­ce N2, N3 şi N4 iau nivelul logic „0" prin bufferul CMOS, iar la ieşirea lui NS apare un „1" logic. Atingerea unui senzor fals ar bloca poarta NAND 7 printr-un „0" la intrarea 1 şi / sau 2, astfel încât releul nu mai poate fi ac­tivat. La o acţionare corectă aceste două sem­nale sunt „1" şi atunci „poarta" N7 permite trecerea nivelului de comandă al lui N5. Re­leul acţionează la un semnal transmis prin poarta N6 şi tranzistor şi acţionează, de exem­plu, un zăvor electric. LED-ul de la ieşirea porţii N7 luminează ca indicator optic pentru starea „deschis".